🍂🎃 Toamnă la dublu - afară și în cuptor
Bucate Aromate #25 - Din preaplinul toamnei mele: fursecuri crăpate și arome cuminți
🍁 Bine ne-am regăsit, toamnă dragă și oameni faini!
Oare v-am spus că toamna e anotimpul meu preferat? Și totuși, sunt născută primăvara. E perioada în care ne mai liniștim un pic, scoatem hainele moi din dulap, aprindem cuptorul și căutăm scorțișoara prin sertare.
Săptămâna asta ne îndulcim cu fursecuri crăpate, ne organizăm mesele ca să mâncăm bun și bine, vorbim despre deserturi și creme de casă. Bonus: un mic reminder că uneori cele mai frumoase amintiri nu sunt în telefon.
🎃 Vedetele săptămânii - Fursecurile care crapă frumos și miros a toamnă coaptă
Toamna asta, e musai ca dovleacul să ajungă în cât mai multe deserturi, iar aceste crinkles sunt exact ce trebuie: moi, aromate, acoperite cu zahăr pudră care crapă la copt ca să ne spună că înăuntru se ascunde o comoară.
Sunt genul de fursecuri pe care le mănânci direct de pe grătar, în timp ce le “lași să se răcească”.
Ingrediente pt ~ 40 de fursecuri
piure de dovleac copt
500 g dovleac crud (cam ½ de dovleac micuţ)
100 g zahăr
2 linguriţe de scorţişoară
fursecuri
150 g unt cu 82% grăsime (la temperatura camerei)
120 g piure de dovleac copt (din cel pregătit mai sus)
2 ouă
150 g zahăr
300 g făină
1 linguriţă rasă praf de copt
½ linguriţă bicarbonat
1 linguriţă scorţişoară măcinată
½ linguriţă nucşoară măcinată
¼ linguriţă cuişoare măcinate
un praf de sare
100 g zahăr pudră - pentru tăvălit fursecurile
Instrucțiuni de preparare
piure de dovleac copt
Curăţaţi dovleacul de coajă, feliaţi-l sau tăiaţi-l cuburi. Presăraţi zahărul şi scorţişoara şi daţi dovleacul la cuptor până se înmoaie foarte bine, începe chiar să se rumenească, iar zaharul s-a caramelizat ușor.
Lăsaţi dovleacul să se răcească, apoi transformaţi-l în piure fin şi cremos cu ajutorul blenderului.
La fursecuri folosim 120 de grame de piure de dovleac. Dacă aţi făcut mai mult, îl puteţi păstra 3-4 zile la frigider într-un borcan cu capac sau îl puteţi congela pentru altădată. Sau, și mai bine, îl puteți folosi la PSL.
fursecuri
Mixaţi untul cu zahărul până obţineţi o cremă, iar zahărul este dizolvat complet.
Adăugaţi ouăle, piureul de dovleac, sarea şi condimentele. Omogenizaţi.
Încorporaţi făina cernută împreună cu praful de copt şi bicarbonatul. E suficient să amestecaţi cu o spatulă sau cu o lingură, acest aluat nu are nevoie de frământare.
Acoperiţi aluatul cu o folie alimentară şi lăsaţi-l la frigider cel puţin 30 de minute. Este nevoie să fie rece când formăm fursecurile.
Aprindeţi cuptorul la 190 de grade şi puneţi hârtie de copt în tava aragazului.
Formaţi biluţe din aluat pe care le tăvăliţi foarte bine prin zahărul pudră în aşa fel încât să fie uniform acoperite.
Aşezaţi fursecurile în tavă lăsând suficient spaţiu între ele pentru că se vor lăţi la copt. Mie mi-au încăput 20 de fursecuri într-o tavă. Am copt pe rând 2 tăvi.
Coaceţi fursecurile timp de 12 minute. Deşi par moi, se vor întări după ce se răcesc.
Cât timp se coace prima serie de fursecuri, păstraţi restul de aluat la frigider, abia apoi le formaţi şi le coaceţi.
Lăsaţi fursecurile să se răcească pe un grătar. Nu încercaţi să le manevraţi prea mult cât sunt calde pentru că sunt foarte fragede şi se deformează uşor.
Fursecurile se păstrează foarte bine într-un loc uscat timp de 5-6 zile dacă le puneţi într-o cutie de carton cu capac sau pe un platou acoperit cu hârtie.
🔔 Noutăți pe blog & YouTube
Pe blog găsiți un articol nou despre uleiuri - cum să alegi uleiul potrivit în funcție de rețetă, pentru că nu toate sunt la fel și nu toate sunt bune și la prajit, și la salate. Iar unele nu-s bune deloc.
Dacă nu ați pus încă murăturile, am detaliat procesul în videoclipul de mai jos și am actualizat rețeta de pe blog pentru că era rămasă la nivel de 2016 și chiar avea nevoie de un facelift.
Am reușit să editez și videoclipul cu rețeta de cremșnit. A ieșit destul de lung, dar cred că nu e amănunt al rețetei care să fi scăpat neexplicat, așa că puteți vedea cât de ușor se face și sigur aveți tot ce vă trebuie ca să vă iasă perfect din prima.
Și apropo de cremșnit….mi-a scris o doamnă pe Facebook (foarte drăguț, fără urmă de răutate, dar mi-a ridicat mingea la fileu) că a încercat rețeta încă de când am publicat-o pe blog și că, deși i-a plăcut, e la nivel de prăjitură de casă, nu de cofetărie. Era ușor dezamăgită că nu a regăsit foietajul și aroma pe care le căuta.
Am înțeles perfect ce voia să spună și i-am dat dreptate – deși nu știu exact la ce fel de cofetărie se referea. Dar vă explic imediat de ce cred că nici nu contează.
Dacă reperul e o cofetărie franțuzească sau una cu pretenții din București sau Cluj, ei bine, n-o să iasă niciodată la fel acasă. Nici foietajul nu iese la fel, nici vanilia nu e la fel, iar tehnica noastră, oricât de atentă, nu e la nivelul acela.
Dacă reperul e o cofetărie dintr-un oraș de provincie – gen Galați – iarăși înțeleg. Foietajul de casă nu e uscat și înfoiat ca cel industrial, făcut cu margarină între straturi, iar dacă ești obișnuit cu aroma intensă de vanilină, papilele tale nu vor fi satisfăcute de gustul fin și discret al păstăii naturale. Nici nu-l vei simți.
Mi-a trebuit vreun an de “dezintoxicare” ca să pot percepe și aprecia cum se cuvine vanilia naturală și aroma romului Stroh, care prima dată mi s-a părut că e apă chioară. Eram venită după sute de pliculețe de zahăr vanilinat și după esența de rom care se pune abuziv în orice, de la eugeniile cumpărate până la coliva de acasă. Efectiv aveam papilele amorțite, nu simțeam nimic 😅
Așadar, da, e un cremșnit de casă – cu gust blând, textură fină și aromă discretă, exact cum se făcea demult prin bucătăriile din Ardeal. Nu e de vitrină de cofetărie cu ștaif, dar toate-s bune și naturale acolo și nu că e al meu, dar chiar e foarte, foarte bun.
🍮 Pentru că veni vorba…. uite 4 creme de vanilie pe care merită să le cunoști
Toate pleacă de la aceeași bază: crème pâtissière, adică celebra cremă fiartă cu lapte, gălbenușuri, zahăr și amidon.
De aici, fiecare țară și fiecare cofetar și-a făcut propria „variantă preferată”. Unele sunt mai fine, altele mai spumoase, altele mai stabile — dar toate au gustul acela curat, de vanilie adevărată.
💛 Crema Mousseline – crème pâtissière + unt moale bătut
Elegantă, bogată, catifelată. Este crema preferată pentru eclere, torturi și rulade, pentru că se ține bine la temperatură și se feliază impecabil.
Avantaje: stabilă, se taie frumos, are gust intens de unt și vanilie.
Dezavantaje: mai grea, mai „de cofetărie”, nu e genul de cremă aerată.
👉 Ideală când vrei un desert cu aspect perfect și gust sofisticat.
Eu am folosit-o la prăjitura Tosca, la chec la metru și la tortul Napoleon (dar aici am mai pus și frișcă)
🍦 Crema Princesse – crème pâtissière + frișcă naturală
O versiune mai ușoară, aerată și lejeră. Se folosește la tarte cu fructe, torturi.
Avantaje: textură fină, se topește în gură, mai puțin dulce.
Dezavantaje: mai sensibilă la temperatură.
👉 Perfectă pentru deserturi delicate, unde vrei un gust proaspăt și discret.
Eu am folosit-o la tortul Mimoza.
☁️ Crema Chiboust – crème pâtissière + bezea italiană
Clasică pentru prăjitura Saint-Honoré, dar și pentru cremșnitul nostru de casă, într-o versiune mai simplă.
Avantaje: aerată, ușoară, voluminoasă, cu gust plin de vanilie.
Dezavantaje: se înmoaie ușor dacă stă prea mult, nu e cea mai stabilă pentru torturi.
👉 Ideală pentru deserturi servite reci, cu foi crocante — exact ca la cremșnit.
Eu am folosit la cremșnit o verișoara de la țară a lui Chiboust — mai simplă ca preparare, dar sigură, te poți baza pe ea.
🎀 Crema Diplomate – crème pâtissière + frișcă + gelatină
Un echilibru între finețe și stabilitate. E preferată pentru entremet-uri, torturi moderne și prăjituri cu fructe.
Avantaje: stabilă; se feliază frumos și își păstrează forma.
Dezavantaje: necesită doză corectă de gelatină, altfel poate deveni cauciucată.
👉 Excelentă când vrei o cremă fină, dar care „stă în picioare”.
Eu am folosit-o la tortul Diplomat și la Verdens Beste - prăjitura norvegiană.
🍽️ Meal Plan – 5 idei de “prânzo-cine” + 1 bonus
Mese rapide, gustoase și fără stres – cam ăsta e planul, sper să-mi iasă Le zic “prânzo-cine” pentru că uneori nu știi exact ce masă pregătești, dar știi sigur că trebuie să fie caldă, bună și să nu te țină prea mult în bucătărie.
1️⃣ LUNI - Budincă cu brânză și conopidă la cuptor - lunea de obicei suntem plini de energie și ne arătăm intențiile bune: fără prăjeli, fără agitație. Brânză + legume + cuptor = combinația care-ți dă impresia că ai totul sub control.
2️⃣ MARȚI - Tocăniță de ceapă cu carne de pui - tocănița asta e genul acela de mâncare care miroase a „acasă”. Și a lene de gătit complicat. Totuși, nu uitați să demachiați rimelul înainte de a vă apucați de gătit! 😄
3️⃣ MIERCURI - Cartofi la cuptor cu salată de varză (dulce sau murată) - azi doar pune cartofii la cuptor și odihnește-te, că ești abia la jumătatea săptămânii!
4️⃣ JOI - Paste cu carne tocată la cuptor - se mai cheamă și “macaronada mamei” pe la noi. Nu contează forma pastelor sau carnea – important e stratul de cașcaval de deasupra. Dacă face crustă aurie, ai învins!
5️⃣ VINERI - Ciulama de ciuperci cu mămăliguță - vinerea e ziua în care tindem să ne liniștim. Avem nevoie de bun, cald și confort, iar ciulamaua asta e fix ce trebuie după o săptămână întreagă de alergătură.
🍂 E frumos să dai din preaplin. Dar mai întâi, trebuie să fii plin.
Acum două zile am fost la plimbare pe faleza Dunării. Era una din zilele alea de toamnă cu soare blând care face apa să lucească și frunzele să pară că-s făcute din aur și cupru. Vânt aproape deloc, doar liniște, lumină caldă și copaci îmbrăcați ca pentru bal. Orașul vuia undeva, departe. Dacă mă concentram și căutam vuietul, îl găseam, era acolo. Dar îmi era ușor să mă detașez și să îl uit, să mă concentrez doar pe clipocitul apei și pe cele câteva rațe care pluteau aproape de mal.
Și-am fost recunoscătoare. Pentru că pot. Pentru că jobul meu îmi permite să mă plimb într-o zi de marți, la prânz, când lumea e la birou și faleza e doar a mea.
Era atât de frumos, încât, ca de obicei, mi-a venit impulsul acela binecunoscut: să scot telefonul și să fac poze. Poate știți momentul: ai în față un tablou perfect, scoți telefonul să-l imortalizezi, să îți rămână. Și exact atunci… se rupe vraja. Pentru că te trezești privind frumusețea printr-un ecran de 6 inci și nu mai simți nimic. Doar click, swipe, share.
Și pentru ce? Ca să arăt că am fost acolo? Sau pentru cine? E pentru mine? Sau ca să împart frumusețea cu altcineva?
Asta ar fi o scuză bună. Poate chiar e un gest frumos, dacă mai întâi ai avut grijă de tine. Dacă ai inhalat aerul, dacă ai clipit încet de câteva ori și ai privit soarele oțelit printre gene. Dacă ți-ai umplut retina de frumusețe reală și nu de pixeli. Dacă ai sufletul plin de frumos și abia apoi dai din preaplin.
Dar azi am fost egoistă. Sau poate, pentru prima oară după mult timp, am fost sinceră cu mine. Am băgat telefonul la loc în buzunar și m-am așezat pe o bancă. Nu ca să mă odihnesc, ci ca să mă opresc. Ca să am un singur tablou în fața ochilor și privesc în liniște apa aia mare care curge. Să o aud. Să o simt. Să o iau cu mine acasă, dar altfel, nu în telefon.
Mă gândeam câte vacanțe am trăit privind prin cameră. Locuri minunate, pe care mi le amintesc vag, dar cu care am sute de poze. Poze pe care nu le mai deschid niciodată, pentru că între timp s-au adunat alte sute, din alte vacanțe, din alte momente la care „o să mă uit eu cândva”.
Doar că acel „cândva” se lasă așteptat și întârzie mereu.
Poate aș fi fost mai bogată sufletește, mai odihnită fizic și mental, poate aș fi avut mai multe amintiri vii, reale, dacă aș fi fost prezentă. Poate aș fi aflat lucruri noi, poate aș fi schimbat o vorbă cu un localnic și aș fi înțeles istoria locului mai bine. Dar n-am fost. Am fost preocupată să documentez, să imortalizez, să captez, în loc să trăiesc.
Oricum, internetul e plin de fotografii perfecte cu orice colț de lume. Mai clare, mai bine compuse, mai spectaculoase decât orice aș putea face eu. Ce rost are să risipesc clipe care ar putea fi frumoase, fotografiind a mia oară aceeași catedrală, același lac, aceeași stradă, un copac, o vrăbiuță, o floricică?
Am încercat să nu fac nicio poză și uite că mi-a reușit. Am rămas doar eu cu mine pentru câteva minute bune și frumoase. Pentru că n-am scos telefonul și nu am fost ocupată să mă gândesc de unde vine lumina și dacă linia orizontului e pe linia de forță, nici mai sus, nici mai jos, am avut timp și liniște să mă gândesc la altele. Mai ale mele. Mai importante.
Am înțeles ceva, am învățat ceva și am una dintre cele mai frumoase amintiri. Una pe care n-o voi găsi niciodată în telefon, va trebui mereu să mi-o caut în minte și în suflet.
📺 Recomandarea săptămânii – un serial real și tare fain
Dacă ai poftă de ceva liniștitor, care te face să zâmbești și să te uiți cu drag la oameni frumoși, îți recomand din toată inima canalul de YouTube Bucurii la țară.
E despre viața Danei Nălbaru și a lui Dragoș Bucur, de când s-au mutat cu cei trei copii la țară. Un fel de slow life filmat cu sensibilitate, că se vede clar că amândoi sunt artiști. Totul e cald, natural, cu episoade scurte, dar care te prind – eu mă uit ca la un serial și mereu aștept cu nerăbdare următorul episod.
Vineri începe un nou sezon și chiar dacă nu visezi să te muți la țară sau să mulgi vaca dimineața devreme, sigur o să-ți placă. E frumos, e curat, e sincer – și e fix genul de conținut care face bine la suflet. Dacă n-ai văzut prima serie, începe de aici.
🧾 De ce să stați pe-aproape
De ce nu? Eu mă gândesc toată săptămâna la voi, ce să fac, ce să scriu, ce e în sezon, ce-mi place și merită dat mai departe, ce gândesc și aș vrea să știți și voi… și de obicei nu am timp și loc să vă povestesc câte aș vrea. Așa că sigur vin și săptămâna viitoare cu ceva bun. Poate chiar și util. Poate și inedit, cine știe! Cum ne-o fi norocul!
💌 Dacă ți-a plăcut ceva din ediția de azi, o ❤ îmi arată că ești pe recepție.
Meșteresc ceva bun până joia viitoare tot la 7.30 fix.
Sper să vă găsesc înfometați și curioși!
Iuliana
Iuliana astăzi a fost melancolie pură, m-am simțit super bine,parcă m-ai luat cu tine la plimbare pe faleză, contemplând natura și frumusețea coplesitoare a culorilor tomnatice. Îți mulțumesc din tot sufletul pentru acest articol, a meritat din plin efortul tău, pentru că sigur a ajuns la noi cititorii tăi.😘🤗💞
Doamne, cât de frumos scrii! Aș tot citi poveștile tale...
Te îmbrățișez și îți mulțumesc!Fii mereu bine!