Ce bine ca inca, ne mai trimitem scrisorele, chiar si asa, "tiparite".
Aici pun o mica paranteza, pentru cei mai tineri cititori ai tai. Informatia apartine unui profesor, care m-a indemnat, la un moment dat, sa scriu "de mana", cel putin 5 minute pe zi, fiind benefic pentru creier, dar si pentru spirit.
Acum imi aduc aminte de zecile, poate chiar sutele de scrisori pe care i le-am trimis, cativa ani , celei mai bune prietene. Asta se intampla in secolul trecut, cand oamenii aveau doar televizor, iar "telefonul era legat, iar oamenii, liberi".
Este un sentiment de reala bucurie sa te asezi in fata unei foi de hartie, si sa-ti asterni gandurile.
Dupa introducerea asta cam lunga, vreau sa-ti spun ca este foarte bine sa trecem relaxati peste toate "granitele".
Fiecare etapa a vietii are farmecul ei.
Si realmente trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu pentru fiecare zi pe care o incepem. Este o binecuvantare sa imbatranesti. Dar aceasta imbatranire, trebuie sa ne-o pregatim din etapa tinerete.
Stiti proverbul: "Cum iti asterni, asa dormi".
Unii oameni sunt nemultumiti si dau vina pe... noroc. Calmati-va!
Suntem suma alegerilor pe care le facem. Nimic mai mult.
Uite, datorită ție mi-am amintit că toată copilăria, de când am învățat să scriu și pâna pe la 20 de ani, i-am scris scrisori în fiecare săptămână prietenei mele de la Giurgiu. Într-adevăr, era un moment special și când mă așezam în fața foii albe, dar cel mai mult îmi plăcea când primeam răspuns. Când vedeam plicul alb printre găurelele cutiei poștale… emoția, curiozitatea, nerăbdarea, bucuria, toate mă încercau în același timp. Niciodată n-am avut răbdare să tai frumos plicurile. Toate scrisorile de la ea sunt cu plicurile rupte, sfâșiate în fel și chip. Mulțumesc de amintiri!
Marea asteptare si bucuria primirii unei scrisori nu prea mai face parte din viata celor din zilele noastre unde instantaneul a devenit obicei, dar mie inca imi plac lucrurile asa cum erau odata.
Dovada este bucuria cu care ma asez sa citesc aceasta scrisoare saptamanala, pe indelete, ca atunci cand savurezi o mancare fina si vrei sa te bucuri cat mai mult de ea!
Îți mulțumesc, Cătălina, pentru că mă citești. Poate că nu echivalează cu emoția deschiderii unui plic, dar dacă un email sau o notificare aduce bucurie, tot e bine!
Daaaa - și eu am sarit în sus de bucurie și deja mă simt cu bucurie și chef de muncă ( casnica 😀) în suflet de parcă mi-am regasit “ papusa” favorita pierduta pe undeva în ultimile saptamini !!💗
Sper tare, să nu mă mai “ Uite” și să “te primesc “ Joile pe la mine la cafea 💓
Aici - acum eu încă sint la o cafeluta prelungita tot citind rindurile și rețetele tale 😀😀😀
Buna, Iuliana
Ce bine ca inca, ne mai trimitem scrisorele, chiar si asa, "tiparite".
Aici pun o mica paranteza, pentru cei mai tineri cititori ai tai. Informatia apartine unui profesor, care m-a indemnat, la un moment dat, sa scriu "de mana", cel putin 5 minute pe zi, fiind benefic pentru creier, dar si pentru spirit.
Acum imi aduc aminte de zecile, poate chiar sutele de scrisori pe care i le-am trimis, cativa ani , celei mai bune prietene. Asta se intampla in secolul trecut, cand oamenii aveau doar televizor, iar "telefonul era legat, iar oamenii, liberi".
Este un sentiment de reala bucurie sa te asezi in fata unei foi de hartie, si sa-ti asterni gandurile.
Dupa introducerea asta cam lunga, vreau sa-ti spun ca este foarte bine sa trecem relaxati peste toate "granitele".
Fiecare etapa a vietii are farmecul ei.
Si realmente trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu pentru fiecare zi pe care o incepem. Este o binecuvantare sa imbatranesti. Dar aceasta imbatranire, trebuie sa ne-o pregatim din etapa tinerete.
Stiti proverbul: "Cum iti asterni, asa dormi".
Unii oameni sunt nemultumiti si dau vina pe... noroc. Calmati-va!
Suntem suma alegerilor pe care le facem. Nimic mai mult.
Cu drag,
Mihaela Mincu
Uite, datorită ție mi-am amintit că toată copilăria, de când am învățat să scriu și pâna pe la 20 de ani, i-am scris scrisori în fiecare săptămână prietenei mele de la Giurgiu. Într-adevăr, era un moment special și când mă așezam în fața foii albe, dar cel mai mult îmi plăcea când primeam răspuns. Când vedeam plicul alb printre găurelele cutiei poștale… emoția, curiozitatea, nerăbdarea, bucuria, toate mă încercau în același timp. Niciodată n-am avut răbdare să tai frumos plicurile. Toate scrisorile de la ea sunt cu plicurile rupte, sfâșiate în fel și chip. Mulțumesc de amintiri!
O bucatareasa foarte buna!!!!!
Mulțumesc :)
Mda... Mi-a dat de gandit mesajul lui Adi Hadean despre rautatea online.
Și mie. Nu reușeam să văd consecințele până la capăt. Răutatea nu doare doar pe moment și trece. Lasă urme, poate schimba vieți...
Marea asteptare si bucuria primirii unei scrisori nu prea mai face parte din viata celor din zilele noastre unde instantaneul a devenit obicei, dar mie inca imi plac lucrurile asa cum erau odata.
Dovada este bucuria cu care ma asez sa citesc aceasta scrisoare saptamanala, pe indelete, ca atunci cand savurezi o mancare fina si vrei sa te bucuri cat mai mult de ea!
Îți mulțumesc, Cătălina, pentru că mă citești. Poate că nu echivalează cu emoția deschiderii unui plic, dar dacă un email sau o notificare aduce bucurie, tot e bine!
In sfirsit, cafeaua din Joia asta a fost mai “ dulce și plăcută” savurind atita aroma ei cit și a rindurilor - gindurilor tale ! Yaaay
Ahhh deci azi a venit!!! Vai, ce bine, nici nu știi cât mă bucur!
Daaaa - și eu am sarit în sus de bucurie și deja mă simt cu bucurie și chef de muncă ( casnica 😀) în suflet de parcă mi-am regasit “ papusa” favorita pierduta pe undeva în ultimile saptamini !!💗
Sper tare, să nu mă mai “ Uite” și să “te primesc “ Joile pe la mine la cafea 💓
Aici - acum eu încă sint la o cafeluta prelungita tot citind rindurile și rețetele tale 😀😀😀
Doamne - încă sint în pijama și este Deja 11 🤭🙄